dimanche 4 novembre 2007

Taraboi pe balcon : le Babygrain' se dévoile en roumain

Je demande à tous ceux qui lisent le roumain dans le texte d'excuser la difficulté de gestion des signes typiques du roumain avec certains navigateurs, pour lire la version originale en pdf avec les accents c'est ici


Tărăboi pe balcon

A fost odată ca niciodată...
Intr-o noapte liniştită,
Un balcon la etaj, un sezlong întins,
Un cer de catifea, o lună foarte rotundă.

In noaptea liniştită a balconului,
poetul visa, luna strălucea
şi liniştea tăcea.

Dar, brusc, un ţipăt,
Zgomot, zarvă, tărăboi şi-un salt!
Al poetului care tresare, se trezeşte şi vede-n faţa ochilor
O sămânţă; o boabă mititică şi speriată,
Si pământ care zboară din toate părţile;
(Dar cum s-ajungă boaba o floare naltă, -nvolburată, frumos colorată...
Dacă nu mai rabdă un pic să stea-n ghiveci?)

Bebeboabă de Volbură vrea să plece?

„Hei, stai locului, strigă el,
De ce arunci pământul în toate părţile, Bebeboabă de volbură?”

„Mi-e frică de-ntuneric,
Vreau lumină!” spuse ea
Si strigă şi ţopăi de mama focului!

Lumină, întrebă poetul,
dar unde cauţi tu lumina,
doar avem aici!

Poetul întoarse niţeluş capul
Si văzu o minunată lanternă chinezească.

„Lantern’Chineză, eşti exact ce ne trebuie!
Nu vrei tu s-o luminezi pe Bebeboaba de Volbură?
Ii e tare frică de-ntuneric, şi doar lumina ta dragă
ar putea s-o adoarmă la loc!”

Doar că Lantern’Chineza nu vrea să lumineze!

„Mă sperie liniştea asta!
Vreau niste muzică!” zise ea încăpăţânată.


Acuma vrea muzică!
Unde cauţi tu muzica,
Doar avem aici!

Poetul întoarse niţeluş capul
Si văzu un clopot japonez.

Clopot-Japonez, ţi-e cântul cel mai cristalin!
Nu vrei tu să bati ding-dong-dong,
să poată Lantern’Chineza s-o lumineze
pe Bebeboaba de Volbură, care s-adoarmă
ca un pui în plăpumioara de pământ?

Dar Clopot-Japonez nu vrea sa bata ding-dong-dong!
„E prea cald, nu pot să-mi mişc limba!
Vreau să mi se facă-ncet vânt cu evantaiul!” bombăni el.

Vrei evantai?
Cum să nu!
Avem unul chiar aici!

Poetul işi întoarse numai niţeluş capul
Si văzu o mândreţe de evantai:

Drag-Evantai, ai picat la ţanc!
Nu vrei tu sa-i faci vânt lui Clopot-Japonez,
ca să bată ding-dong-dong pentru Lantern’Chineză,
care s-o lumineze
pe Bebeboaba de Volbură, care s-adoarmă
ca un pui în plapumioara de pământ?

Insă Drag-Evantaiul nu vrea să facă vânt!
„Mă plictisesc!
Vreau să vad zorelele dansând!” zise el, cu un aer capricios.

Să vezi zorelele dansând!
Numai cât te gândeşti,
Si iată! zorelele sunt aici!

Poetul îşi întoarse numai niţeluş capul
Si văzu niste zorele sfioase:

Zorele-de-Zori, nu vreţi voi să dansaţi pentru
Drag-Evantai, care să-i facă vânt lui
Clopot-Japonez, ca să bată ding-dong-dong pentru
Lantern’Chineză, care s-o lumineze
pe Bebeboaba de Volbură, care s-adoarmă
ca un pui în plăpumioara de pământ?

Insă Zorelele-de-Zori nu vor să danseze!
„Oh, suntem atât de toropite!
Vrem un duş revigorant!” spuseră ele, cu un aer nesuferit.

Vreţi un duş revigorant?
Dar iată un duş chiar aici!


Poetul îşi întoarse numai niţeluş capul
Si văzu o stropitoare de toată frumuseţea:


Strop-Stropitoare, nu vrei tu să le stropeşti pe
Zorelele-de-Zori, ca să poată dansa pentru
Drag-Evantai, care să-i facă vânt lui
Clopot-Japonez, ca să bată ding-dong-dong pentru
Lantern’Chineză, care s-o lumineze
pe Bebeboaba de Volbură, care s-adoarmă
ca un pui în plăpumioara de pământ?

Dar Strop-Stropitoarea nu vrea să stropeasca!
„Mi-e prea sete!
Vreau sa beau apă limpede de ploaie!” spuse ea cu un aer însetat.

Veţi fi servită-ntr-o clipită!
Avem un robinet chiar aici!

Poetul îşi întoarse numai niţeluş capul
Si-o vazu pe Domnişoara Nor-cu-Ploaie:

Bine-aţi venit, Domnisoară Nor-cu Ploaie! Nu doriţi să plouaţi puţin pentru
Strop-Stropitoare, care să le stropeasca pe
Zorelele-de-Zori, ca ele să poată dansa pentru
Drag-Evantai, care să-i facă vânt lui
Clopot-Japonez, ca să bată ding-dong-dong pentru
Lantern’Chineză, care s-o lumineze
pe Bebeboaba de Volbură, care s-adoarmă
ca un pui în plăpumioara de pământ?

Dar Domnişoara Nor-cu Ploaie nu vrea să plouă!
„Vreau o întâlnire cu furtuna!
Vreau să-i vad ocheadele, să-i aud inima cum bate!” E aşa îndrăgostită...!

Poetul îşi întoarse numai niţeluş capul
Il zări pe Domnul Aprig-ca-Furtuna, şi-l luă la intrebări:


Domnule Aprig-ca-Furtuna, nu doriţi să vă-ntâlniţi cu
Domnişoara Nor-cu Ploaie, ca să vrea să plouă puţin pentru
Strop-Stropitoare, care să le stropească pe
Zorelele-de-Zori, ca ele să poată dansa pentru
Drag-Evantai, care să-i facă vânt lui
Clopot-Japonez, ca să bată ding-dong-dong pentru
Lantern’Chineză, care s-o lumineze
pe Bebeboaba de Volbură, care s-adoarmă
ca un pui în plapumioara de pământ?

Dar Domnul Aprig-ca-Furtuna nu vrea să se arate!
„Vreau să am curcubeul ca martor!” spuse el exigent.

Poetul a obosit.
Nu ştie încotro să se mai întoarcă.

Ce-i de făcut?

Bebeboaba de Volbură o sa fugă din jardinieră, asta-i sigur!

Deodată, însă, poetul zâmbi: fără să-şi fi dat măcar seama,

Curcubeul apăru pe cer,
Domnul Aprig-ca-Furtuna işi dezvălui ocheadele şi inima ce bătea cu putere,
Domnişoara Nor-cu Ploaie plouă pic! pic! de plăcere,
Strop-Stropitoarea bău apă şi stropi strop! strop!
Zorelele-de-Zori, răcorite, dansară pline de graţie,
Drag-Evantaiul încurajat făcu vânt uşor, uşor,
Clopotul-Japonez, revigorat, făcu ding-dong-dong,
Lantern’Chineza râse şi lumină din belşug,
iar Bebeboaba de Volbură se cuibări în jardinieră şi încolţi cuminţică,
sub plăpumioara de pământ.

Si poetul?
Se intinse în şezlongul său şi visă...

Sus pe cer luna luci
Nici urmă de zgomot, nici un strigăt.
Nici urmă de zarvă sau de tărăboi.
Liniştea domneşte pretutindeni.


A doua zi dimineaţa, toţi vecinii voiau să afle ce se întâmplase.
Au coborât în parcare. Au început atunci să se-ntrebe, să discute...
Cine? Cine? Cine? Poetul?
Acela care locuieşte la balconul cu flori?
Si-au ridicat cu toţii capul. Apoi mâinile, ca să cleagă bucheţele albastre- roz- violet de
Bebeboabă de Volbură.

Iar poetul işi spunea poezia plină de flori.babygrainroumain.pdf

Aucun commentaire: